Învăţătura creştină reprezintă un element de delimitare a timpului istoric (îHr şi dHr), fiind lumină pentru toate valorile vieţii omeneşti. Aceasta pentru că, de la apariţia ei şi până astăzi, a constituit termenul suprem de comparaţie, lăsând în umbră vechile valori, efemere (legate de timpuri şi locuri), luându-le pe cele care puteau fi purificate prin atingere, transfigurându-le în lumină din lumina Învăţătorului.
Pentru succesul actului educaţional, este foarte importantă cunoaşterea valorilor creştine care au contribuit la formarea statelor culte şi civilizate ale Europei de azi. De la întemeierea primelor şcoli şi spitale până la primele universităţi, pretutindeni unde ajungea lumina Evangheliei, într-o vreme când Biserica era singura care se îngrijea de educaţia popoarelor încreştinate, sau, de la amprenta asupra picturii, muzicii, sculpturii şi arhitecturii europene şi până la dezvoltarea agriculturii, a meseriilor şi artelor, prin învăţătura oferită de nenumăraţi călugări, totul vorbeşte despre valorile civilizaţiei europene, care întrupau în ele, lumină din Lumina veşnică a creştinismului.
Concepţia creştină despre lume este modelată de revelaţia lui Dumnezeu: lumea este creaţia lui Dumnezeu, iar El o susţine, o îndrumă şi o conduce; El susţine legile fizice şi pe cele spirituale, şi ne dă norme pentru cultura şi societatea umană. Când se referă la relaţia om – creaţie, vorbim de ecologie (protecţia mediului înconjurător), când se referă la relaţia om – om, aceste norme includ: dragostea, bunătatea, prietenia, integritatea, dreptatea şi se aplică în societate, în comunitate, şi vorbim de etică şi ecologie umană.
Faza actuală a relaţiilor cultural-politice dintre state, uniuni de state şi grupuri de interese pe plan internaţional, dovedeşte o alunecare către un discurs de tip „multicultural”, „politic corect”, sau care promovează „libertatea de mişcare”; acesta tinde să elimine specificul material şi spiritual care a susţinut lumea europeană timp de peste 2000 de ani. Se observă o penetrare, prin mass-media şi chiar prin curricula învăţământului, a unei relativizări axiologice, în paralel cu permanenta cedare din partea bisericilor şi a laicatului creştin, pe toate planurile, inclusiv în educaţia minimală din familie sau comunitate. De altfel, acest fenomen social-cultural cuprinde întreaga arie de răspândire a creştinismului şi se leagă direct de crizele familiei, educaţiei, culturii de masă şi a spiritului comunitar.
Grupul ţintă: elevii claselor VII-VIII-IX , profesori, reprezentanţi ai Bisericii, mass-media, părinţi.
Durata de implementare: 10 MAI 2008 – 10 MAI 2009
